Prietenii pe primul loc

Incep sa cred ca am, cu adevarat, ceva. Ma doare ingrozitor de tare in gat...Da, din nou.
Am fost ieri la doctor. Si ce mi-a gasit? Puroi :|. Am crezut ca o sa mor de rusine, acolo...Numai copii mici fac asa ceva...Cei care n-au grija de ei, si tot restul...Faza e ca alaltaieri n-aveam nimic. Totul a pornit de la un dus mai rece, care, se vede cu ochiul liber ca mi-a daunat. Antidotul? Cateva pastile si... 2 injectii pe zi, asta fiind timp de 5 zile. Deci...10 injectii momentan. Apoi incep un regim de 3 luni, cu o injectie pe saptamana, insa Moldamin...Partea cea mai proasta e ca imi e frica de mor, avand in vedere ca toti care au facut mi-au zis ca-i dureros... Am vorbit cu asistenta si mi-a zis ca nu-i dureros, ci doar ca-i mai mult ser. Ca la astea pe care le fac momentan am 1 ml, iar alea au 4 ml :|. Mda... Pentru ca praful acela, daca n-are 4 ml de apa oxigenata, se coabuleaza... Si mai rau e ca acul, dupa cate am vazut eu, e si mai mare... Si, nu stiu daca stiti, dar se baga TOT acul. TOT :|. Mda...Recunosc, imi e frica.... Dar mai e putin...Inca putin... Acum am deja tot fundul amortit =]] Bineinteles, seara, durerea apare, si e insuportabila, dar...pana atunci sunt ferita de amorteala asta :]]

Si, colac peste pupaza, am si o ditamai rana la picior, din cauza rolelor. M-am dus frumoos la farmacie, mi-am luat rivanol, compresa, pansament, si m-am pansat singurica ;)) A fost o experienta....de neuitat :]]

Cu prietenii am, din nou, niste problemute... Cu Alex alias Sasha m-am impacat si, slava Domnului, ne intelegem de minune pentru un moment. Sa vedem pe viitor. Cu Mada A. pot spune, cu adevarat, ca am rupt-o definitiv, desi cred ca fara o morala de-a mea n-o sa scape :]] Nu, serios, chiar a ajuns rau de tot...Nu o mai recunosc. Vreau sa o las in trecut, si sa-mi amintesc de ea ca fiind o fata cuminte, care nu umbla cu baieti mai mari decat ea cu 10 ani, care nu umbla cu romi nespalati, care nu barfea lumea pe la colturi cu o tiganca nesimtita. Vreau sa mi-o amintesc asa cum era ea inainte. Si atat. De Alex (baiatul :)) ) nu prea am ce zice. Ieri a fost ziua lui si a fost la mare, din pacate. Se va intoarce azi, din cate am inteles, iar ziua si-o va face vinerea viitoare. Daca nu si-o facea, vorbisem cu o prietena mai buna de-a lui sa-i facem o petrecere surpriza. Dar acum..sa vedem. Mai vorbim.

Cea mai mare problema o am cu Mada B. E intr-un fel sau altul, in aceeasi situatie in care-am fost si eu. Depresie crunta... E ingrozitor de rau... Sta numai in casa, se inchide in ea, iar cand vorbeste despre sentimentele ei, spune numai chestii rele. Stiti voi: singuratate, tristete, durere, negru ( nu stiu ce cauta pe-aici, dar in fine...). Ce ma doare cel mai tare e ca atunci cand am incercat sa ma apropii de ea, cand am rugat-o sa imi deschida o portita prin zidul care l-a cladit intre ea si toti, mi-a zis ca ,,numai 2 persoane pot avea acces la sentimentele ei, cu acordul ei". Iar acelea sunt: un baiar care a plecat si a lasat-o aici cu cea mai mare povara, iar altul care, si el, e intr-o depresie si mai urata, din cauza unui monstru de fata :|. Ce as mai putea face eu acum? O iubesc ca pe o sora... Tin la ea chiar mai mult decat la propria-mi sora. Ce dracu as putea face eu acum? Cand am intrebat-o de ce nu imi spune mie si Sashei, a zis ca nu vrea sa ne bage si pe noi in asta. Ca ne vom simti si noi la fel. I-am zis: putin imi pasa. Inca o depresie pentru mine ar fi un nimic. M-am obisnuit. I-am zis ca le-am luat sfatul in serios, si-am tinut in mine toate acele sentimente. De-aia m-au vazut ele de fiecare zambind, bucuroasa. Pentru ca de la ele am invatat sa joc perfect acest teatru. Aceasta arta.

Dar...gata cu melo-darmele. M-am saturat sa fac asta. M-am saturat sa fiu acuzata ca o fac. Deci voi tacea in continuare. Ce ma enerveaza e ca, in fiecare zi ma simt mai mult sau mai putin grozav, iar cand intru pe mess si ii vad cu statusurile alea tampite, gen: ,,Las-o asa. Nu conteaza..", sau ,,Simt ca numai sunt acelasi eu...", si stiu ca nu pot face nimic in privinta asta, incep ca proasta sa plang in tacere si incerc din rasputeri sa-i las in pace. Sa nu-i mai bat la cap. Sa nu le mai amarasc viata.

Luni seara sunt invitata la petrecerea ei in pijama, de ziua ei. Face 15. A mai trecut un an... 3 ani de cand ma invita la ziua ei. De cand suntem cu adevarat prietene...Nu stiu daca voi rezista... Imi e frica sa nu ma tradeze infatisarea. Imi e frica sa n-o tradeze pe ea infatisarea...Voi face tot posibilul sa o fac fericita. Sa o fac sa rada. Am vorbit si cu ea despre asta si a zis ca ,,va juc teatru". La care eu i-am zis: ,,Nu prea mai e asa distractiv, atunci cand celalalt stie ca faci asta...". Dar nu pot si nici nu vreau sa refuz invitatia. Poate ca va fi ultima noastra petrecere...Asta a fost cel mai palpitant n din vietile noastre de pana acum, cu siguranta... Ea a avut parte de atatea peripetii, eu de atatea sentimente...

Uneori ma gandesc ca anul asta a fost asa, pentru ca am avut 13 si tot imi ziceam, atunci cand i-am implinit: ,,Eu nu cred in superstitii. E o tampenie inventata de oameni si doar atat". Insa, in ultima vreme, m gandesc serios la ghinionistul numar 13. Oare sa fie asa..? Dar, lasa..mai e putin de tot si fac 14. Mai sunt...26 de zile. Inca putin si voi scapa de ghinion :))

Acum realizez cat am scris..:)) Banuiesc ca e cea mai lunga postare a mea. Yeey!!! Si ma simt si mai bine, deoarece chiar m-am descarcat.

Ma gandesc serios daca sa-mi fac sau nu petrecere de ziua mea. A spus bunica'mea ca s'ar putea sa mi-o fac la ea, daca nu mi-o fac acasa..Si, cu siguranta, nu prea vreau asta. Desi nici acasa nu am chef de o petrecere...Daca as putea, nu mi-as face nicio petrecere. Insa, pe urma, iar zice mama ca-s ,,pustnica", si iar imi zice ca ma inchid in mine, si mai bine ma abtin si fac cum zic ei, ca sa scap de inca o morala.

Vreau, cu adevarat, sa schimb design-ul. Cred ca acum voi face asta. Da..

Daca e, ne vedem cand ne-om vedea =]]

See ya!!!