Ma simt ingrozitor. N-am prea avut timp de nimic in ultima vreme... Duminica merg la faza zonala la olimpiada la romana, insa pana acolo tre' sa ma asculte cea mai mare rivala a mea, de cand ma stiu eu. Si, cam d-aia ma simt asa cum am spus...Cum am ajuns in starea asta? Paaaai....marti am luat un 6 mare si gras la matematica, si, evident ca m-a facut sa ma gandesc la asta toata saptamana. Asa ca azi, cand trebuia sa-mi puna profa' de romana (care e a naibii rea...) 4 intrebari, la primele 2 am gresit, sau am ,,bajbait", iar la celelalte 2 am raspuns corect. Chestia e ca mi s-a parut ca mi-a dat cele mai ample intrebari, mai ales ca era pe un text care avea de toate. Insa mi-a dat numai din functii sintactice, cazuri, pronume...Si tocmai la astea ma incurc eu! Cu alte cuvinte: am incurcat-o! Nu imi fac sperante prea mari pentru maine, deoarece ar fi chiar culmea ca acea rivala de care v-am spus mai sus sa lase de la ea, mai ales ca acum cateva saptamani i-am tras o palma de toata frumusetea :)) Sunt sigura ca o sa incerce sa-mi puna bete-n roate, sa-mi bage ace pe gat...Insa eu nu ma dau batuta.
Trecand la subiectul ,,sanatate", pai...nici aici nu stau prea bine...Inca ma mai doare in gat, insa e bine ca nu mai stranut. Acum beau niste ciocolata calda si parca face sa mai treaca durerea...Sper ca intr-o saptamana sa-mi treaca, insa cred ca nu prea am sanse, deoarece de sambata incepe din nou sa ninga (uraaaaasc asta!!!).
Iar acum o sa va pun doua intrebari . Daca vreti sa-mi raspundeti bine, daca nu tot bine. <> Iar a doua...: ,,Care ar fi cel mai sincer sfat pe care i l-ati putea da?" Nu va pot da detalii, deoarece red ca m-ar omori daca ar afla...E ceva personal si...pur si simplu nu pot spune mai mult de atat.
Mi-am dat seama de ceva in ultima vreme. Inainte, spuneam asa: ,,Eu sunt speciala tocmai pentru ca sunt mult prea comuna. Toata lumea are ceva special, insa eu sunt o fata printre 1000." Iar acum spun asa: ,,Nu. Sunt speciala. Sunt diferita fata de ceilalti. Un singur lucru ma face speciala: faptul ca eu traiesc cu o intensitate inimaginabila. Cred ca nimeni nu mai gandeste la fel ca mine. Tot ce mi se intampla imi trece prin cap si....mi se mareste de x10." Si cam asa si e. Acum cateva zile doream sa ma duc cat mai repede in rai. Insa....mi-am dat deama ca mie nu-mi trebuie asta. Si nici iadul nu ma tenteaza (Doaamne fereste!), ci imi doresc un abis doar al meu. Sa stau acolo o eternitate. numai eu cu singuratatea mea...
Scuzati exprimarile. Avand in vedere ca nu-mi prea surade ideea de a-mi face alt jurnal, am zis sa-mi tin chiar aici un jurnal. Nu stiu cum e ideea asta, insa sunt sigura ca voi vedea pe parcurs.
Acum...tineti-mi pumni pentru maine, deoarece trebuie sa inghit niste ace cam mari... Noapte bunaaa!!!
